“Tu ai murit, pe tine te intalnesc la tot pasul,
Tu, cel pe care l-am iubit si-l iubesc ca pe-un mort
De ce-mi iesi in cale ca oricare altul?
Din tot ce-a fost patima si dezamagire cat a trecut?
Cat a ramas?
Din zborul meu catre tine, spre piscuri muiate in albastru,
Din caderile in prapastii inghetate si negre,
Unde, de ce m-am oprit? Unde ma aflu?
M-ai jupuit, m-ai faramitat, m-ai inselat
Cum de-am iesit din visul asta urat mai intreaga,
Mai bogata, mai vie?
Tu ai murit… Eu sunt vie,
Si zilnic, aproape de tine ma gandesc la ce-a fost,
La ce-o sa fie!
Ochii-mi ard de lacrimi incremenite.
Sufletul mi-e parjolit.
Tu ai ramas in amintire intreg, viu, ca o faclie…
Dar tu esti mort, iubitul meu. Faclia arde
La capataiul dragostei mele.
Si nu-mi pare rau.
Dragostea mea a murit, dar in cenusa mai sunt farame, incandescente, vii
Dac-ai veni, dac-ai sufla… s-ar aprinde…
Flacaruile albastre s-ar rosi, s-ar intinde.
Valvataile m-ar cuprinde iar, fara mila.
Dar tocmai asta nu vreau.m
Prin ele o data am trecut,
Le-am simtit arsura,
M-am zvarcolit in focul dragostei si n-am pierit.
Am scapat vie!
Acum, in prospetimea zapezii, am simtit ghioceii.
Pe crengi arse de frig, simt, presimt mugurii…
Ii vad, ii aud cum se sparg.
Am sa-i astept.
Am sa duc intaile frunze,
Toata primavara am s-o duc la mormantul dragostei mele…
Acolo, stii unde…
Pe maidanul pe care ai zvarlit-o,
Uite acum cum straluceste,
Ca un licurici intr-o padure… noaptea!
Dragostea mea a murit!
Dar uite-o intreaga in steaua de acolo,
Intaia stea pe tot necuprinsul acestui amurg,
Uite-o intreaga in lacrima care a ramas agatata,
Intre gene…”
Cella Serghi
Like this:
Be the first to like this post.
Din arhiva TVR
</
Comentarii