Dor de tine

 

M-am prins in propria-mi capcana

                  iscata intre doua lumi.

Tu esti departe, eu sunt departe

in goana cailor, un inger mut s-a inaltat.

 

Am crezut ca dincolo de nori

               mai e ceva.

Nestiind ca de fapt tu ai luat totul

pana si ingerul zdrobit de copitele cailor.

 

Si lacrima care a curs atunci

          pe obrazul de marmura

al umbrei din oglinda trecutului

s-a spart intr-o mie de cioburi.

          S-a recompus in imaginea ta.

Irninis Miricioiu

Nu

Nu-mi plac dimineţile înnorate,

în care ma trezesc mai departe

de mine însãmi, de tine,

de noi.

 

Nu-mi plac dupã-amiezile nãucitoare

în care alerg dupã mirosul unui chibrit aprins,

dupã emoţia unei clipe trecute,

dupã o lacrimã.

 

Nu-mi plac nopţile însingurate,

în care timpul devine nesfârşit,

în care bãtaia mea de inimã

nu e completatã de a ta.

 

Nu-mi plac mãştile

pe care mi le smulgi, una câte una,

fãrã sã mai existe,

vreun drum înapoi.

 

Nu-mi place sã fiu eu însãmi,

atât de goalã, atât de închisã,

atât de lipsitã de tine.

Irninis Miricioiu

Fara cuvinte

Fara cuvinte

 

Inveleste-ma cu palma mainii stangi

din care s-a uscat lacrima.

Acopera-ma cu ochiul drept,

din care a curs visul.

Saruta-ma cu degetul mare,

ingenuncheat de dorul meu.

Si nu pleca…

Caci pielea mea cedeaza,

atunci cand palma, ochiul si degetul mare

n-or sa mai fie aproape de mine.

 

Irninis Miricioiu