Te-am cãutat…

 

Te-am cãutat în gene, lanţuri si cuvinte,

şi te-am gãsit în lacrimi şi morminte.

Te-am cãutate în ape, visuri şi ninsori,

şi te-am gãsit în urme de noroi.

Te-am cãutat în zare şi-n balanţã,

şi te-am gãsit în clipe de speranţã.

Te-am cãutat în nume şi-n adâncuri,

şi te-am gãsit pierdut în tine însuţi.

Te-am cãutat în şoapte şi-n tristeţe

şi te-am gãsit în vechile poveţe.

Te-am cãutat în mustul cel dintãi

şi te-am gãsit în ritmul din bãtãi.

Te-am cãutat în zgomot şi ruine

şi te-am gãsit în dragostea din mine.

Te-am cãutat pe drumul nesfârşit.

Te-am cãutat… dar nu te-am mai gãsit.

Irninis Miricioiu

Amurg de toamnă de Lucian Blaga

 

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

Un pom în toamnã

Am crescut ca un pom la perete.

Ramurile mele fragede s-au lipit de cãrãmida durã,

şi au crescut strâmbe, noduroase.

Rãdãcinile mele au întâlnit bariere de netrecut

dincolo de care doar un colţ de cer a mai rãmas.

 

Am crescut ca un pom la perete.

Şi-n jurul meu s-au împletit lanţuri de sânge

sãpate adânc, pânã în rãdãcini.

Degete de furnici mi-au sfredelit scoarţa.

Din seva mea au bãut zeii.

 

Pânã-ntr-o zi.

Şi apãsarea zidului s-a scurs în mine,

atunci când, printre ramurile mele îngãlbenite de toamnã,

undeva, agãţatã, bãtea inima ta.

Irninis Miricioiu